Filed under: al doilea eu
“iubitul meu!”
sunt zece zile crosetate
pe peretii castelului nostru textil
desenandu-ti conturul halucinant intre valuri si cer
te cerni peste mine in toiul noptii
cand frigul te prinde de-un deget, de doi
de sold, de talie, de burta, de grai
sunt zece zile de spuma
de spate framantat in lapte
cu vantul smuls marii
alunecand bland peste sanii tai
candva banuiti
prin spartura casei noastre
sunt zile sablon clipe dragon
“printul meu!”
vapaia fiecarei clipe ce va sa soseasca
sa fie oglinda a zilelor sarate
si a noptilor umede
in vecii vecilor
amin.
Filed under: eu
E ca si cum ar trebui sa ma opresc din respirat. Sa las sangele sa-si duca vlaga pana in varful capilarelor si sa-i ingadui sa se opreasca. E ca si cum nu as mai avea nevoie de literele, pe care le insir acum unele dupa altele. Ce as mai putea spune? Ce mi-as mai putea dori? Ca un Iluminat in fata Sephiroth-ului sa ma dezintegrez in fata ta. Tot ce fusese de spus, s-a spus, acum nu ne ramane decat sa ascultam.
La radacina neputintei m-am culcat resemnat, fara a avea banuiala semintei, ce crestea in sufletul tau, in spatele carnii, la care nu imi ingaduiam sa visez. Ridicolul gand, ca ar putea fi vreodata “prea tarziu” a murit in clipa, in care, asemenea unui mecanism pus in miscare de maini de arhanghel, capul tau a zabovit pe al meu si ne-am sarutat. Singurul sarut, ce a evitat bataia secundei. M-am prabusit ca o cetate pagana sub greutatea necredintei mele si am plans. M-ai cules din molozul meu si am inceput…
Ani de zile am abstractizat, ceea ce nu puteam avea, sufland in jar, arzand latent, pazindu-ma des de rabufniri, aruncandu-ma in vreun dans cu cate-o fiinta. Vedeau in mine goliciunea de a nu te avea, dar ma minteam, si universul mintea cu mine, sa nu ma prabusesc. In chipul tau desavarsit ma pun la culcare, plamadind abstractul tau in somnul nostru treaz.
Notez in mine pe peretii pieptului un sentiment indescifrabil: e ca si cum, daca as ajunge la capatul firului meu, totul ar fi avut un rost.
Concretizez abstractul zi de zi si vad in fiinta ta aceeasi zeita amorfa de ieri si zeita vie de maine.
Cuvintele sunt prea dure - un nou vocabular se naste in noi.
Filed under: concert report the others
Recenziile concertelor se muta pe MuzicaBuna.ro, mai exact aici. Va astept acolo!
The Others funk-tioneaza!
Filed under: al doilea eu
Eu nu stiu sa vorbesc
mereu vorbeam ascuns in spatele
altor sani
aceleasi tristeti vomitate in absurd
mereu rosteam minciuni pe alte picioare
ce nu ma duceau nicaieri
eu am uitat sa vorbesc
caci orice vorba imi putrezeste in fata ta
si orice gand e rupt din gandul tau
niciodata gandit
trec anii iata si nu mi-am dorit decat
sa fac din spatele tau
scara catre cer
sa numar soptit ingerii ce ti s-ascund in ureche
s-alung demonii cu solzi din tampla ta
sa suflu-n tine sa dai in parg
sa scap de boala sa cad in mine
ti-as ingana durerea sa iti treaca
dar nu stiu daca am glas
ascuns in mine impietrit
dau nastere unui pian mut
sa-mi cante nomazii
sa-mi danseze balerina
si cand se va apleca veacul peste mine
sa-mi amintesc timid
ca am stiut candva sa si vorbesc.
Filed under: concert report the others
Am asteptat sa treaca cateva zile inainte sa ma apuc sa fac un “report” la ultimul concert The Others, pentru ca am vrut sa fiu cat mai detasat de caldura intensa a serii. In mod sigur daca as fi scris acest articol imediat dupa concert, ar fi aratat altfel.
Initial, cand fuseseram contactati sa cantam in deschiderea formatiei germane MoskovSKAya, nu stiam ca vom canta si alaturi de Matli si compania lui de la Cluj - Dance Trauma, dar vestea nu a putut decat sa ne bucure. Usor ingrijorati, ca seara va fi prea plina cu trei trupe, am pornit spre Clubul Scena, loc pe care deja il cunoastem bine. Mare ne-a fost uimirea sa dam inca o data peste minunatul sistem BOSE, pe care mai cantasem si la Bucuresti, de data asta in proprietatea domnului Isac. Dar sa trecem la concert. Ne-a bucurat enorm sa vedem, ca Scena se umplea chiar inainte de ora 20 si sunt convins, ca nu prea ne venea sa credem. Si mare bucurie a fost sa vedem ca aproape toata curticica din fata clubului era plina. Unii intrau, altii ramaneau afara si isi asteptau randul. Publicul avea de-a face cu o formatie de funk si doua de ska, adica genuri foarte diferite, cu public-tinta la fel de diferit, astfel incat se poate spune, ca publicul functiona pe sistem de rotativa. La ora inceperii, insa, ne-am bucurat de un club plin ochi, as putea spune. S-au cantat 10 piese, la care publicul nostru a dansat de la prima la ultima bucata, probabil pentru prima data in viata formatiei noastre. Aproape toate textele erau fredonate (nu stiu cum e posibil, nici eu nu le stiu, nici macar pe cele scrise de mine). Cred sincer, ca in asta consta esenta unui concert: simbioza atenta dintre ceea ce ofera muzicianul si ceea ce primeste de la public. Gratitudine si respect reciproc. In timp ce noi le cantam lor, ei isi trimiteau incredibil ecoul inapoi spre noi. A fost foarte cald, a fost zapuseala, inghesuiala. Dar pentru prima data m-am simtit facand parte dintr-o noua familie. Vazand chipurile cunoscute dansand langa lume noua - asta mi-a dat de gandit. Si faptul ca am putut oferi un concert bun, corect, de care sa fim multumiti (dupa ceva vreme) asta ne-a dat putere. Frica de care fusesem cuprins s-a spulberat, cand am vazut ca pot oferi prestatia mea, ca pe un cadou de “bine-ai-venit”, unei persoane, pe care asteptasem multa vreme sa o revad.
Asa ca acest concert mi-a deschis cu adevarat ochii si am inteles, in sfarsit, ceea ce inseamna, spus deseori in nestiinta, ca am fi foarte singuri si inutili fara publicul nostru.
Deci The Others funk-tioneaza! Dar mai important este ca funk-tionati voi, cei care veniti la concertele noastre de fiecare data cand aveti ocazia. Si cat de frumos funk-tionati!
